Betonul fisurează din cauza contracției în timpul uscării, a uscării prea rapide sau a unei cantități prea mari de apă în amestec. Alte cauze frecvente sunt temperaturile extreme, reacțiile chimice interne și greșelile din timpul turnării sau întreținerii.
Continut articol
Contracția plastică
Contracția plastică este una dintre cele mai frecvente cauze ale fisurilor apărute imediat după turnarea betonului. Acest tip de fisură apare în primele ore, când betonul este încă moale și începe să se „așeze”. Problema apare atunci când apa de la suprafață se evaporă prea repede, iar partea superioară se retrage mai mult decât stratul de dedesubt.
Evaporarea accelerată este cauzată de căldură, vânt sau aer uscat. În lipsa unei protecții corespunzătoare, apar crăpături fine la suprafață, care pot afecta aspectul și durabilitatea betonului. Aceste fisuri nu sunt întotdeauna adânci, dar pot slăbi betonul și permit pătrunderea apei, ceea ce în timp duce la degradare.
Contracția la uscare
Contracția la uscare apare după ce betonul s-a întărit la suprafață și începe procesul natural de pierdere a apei din interior. Pe măsură ce betonul se usucă, volumul său scade ușor, iar această retragere poate provoca fisuri dacă nu este controlată corespunzător.
Acest tip de fisură apare adesea în primele zile sau săptămâni după turnare, mai ales dacă betonul nu a fost udat corect sau a fost expus la soare și vânt. De asemenea, amestecurile cu prea multă apă sunt mai sensibile la contracție, pentru că excesul de apă se evaporă, lăsând goluri în structură.
Fisurile din contracția la uscare pot fi superficiale sau pot ajunge în profunzime, afectând rezistența betonului pe termen lung. Udarea regulată și proporțiile corecte în prepararea betonului sunt esențiale pentru a preveni acest tip de problemă.
Excesul de apă în amestec
Prea multă apă în amestecul de beton este o greșeală frecventă care duce direct la fisurare. Deși un beton cu mai multă apă pare mai ușor de turnat și lucrat, în realitate, acest lucru slăbește structura. Apa în exces se evaporă după turnare și lasă în urmă pori și goluri în masa betonului.
Pe măsură ce betonul se usucă, aceste spații goale favorizează contracția și apariția fisurilor, mai ales la suprafață. În plus, betonul devine mai fragil și mai puțin rezistent la îngheț, apă sau sarcini mecanice.
Pentru a evita această problemă, este important să se respecte rețeta corectă și să nu se adauge apă „după ochi” pe șantier. Un dozaj echilibrat asigură un beton mai dens, mai durabil și mai puțin predispus la fisuri.
Uscarea prea rapidă
Uscarea prea rapidă este o cauză des întâlnită a fisurării betonului, mai ales în sezonul cald. Când apa din beton se evaporă mai repede decât trebuie, partea superioară se contractă înainte ca întărirea în profunzime să fie completă. Acest dezechilibru generează tensiuni care duc la apariția fisurilor, în special la suprafață.
Factori precum temperaturile ridicate, vântul puternic sau umiditatea scăzută accelerează evaporarea apei. Dacă betonul nu este udat regulat sau nu este protejat imediat după turnare, riscul de fisurare crește semnificativ.
Pentru a preveni uscarea prea rapidă, betonul trebuie protejat de soare și vânt, iar udarea trebuie începută la momentul potrivit și menținută constant în primele zile. Astfel, betonul are timp să se întărească uniform și să-și dezvolte rezistența fără fisuri.
Variații de temperatură
Schimbările bruște de temperatură pot provoca fisuri în beton din cauza dilatării și contracției materialului. Atunci când betonul este expus alternativ la temperaturi ridicate și scăzute, acesta se extinde și se retrage, generând tensiuni interne care pot duce la crăpare.
Problema apare mai ales la structurile expuse direct la soare ziua și la răcire puternică noaptea, sau în perioadele de trecere între anotimpuri. Betonul reacționează la aceste variații prin mișcări fine, dar repetate, iar în lipsa unor rosturi de dilatare sau a unei armături corecte, apar fisuri.
Pentru a reduce efectele variațiilor de temperatură, este important ca betonul să fie turnat în condiții controlate, să fie protejat în primele zile și să fie prevăzute rosturi de lucru sau de dilatare, acolo unde este necesar.
Cicluri de îngheț-dezgheț
Fisurile cauzate de ciclurile de îngheț-dezgheț apar în timp, mai ales la betonul expus la exterior. Apa care pătrunde în porii betonului se dilată atunci când îngheață, exercitând presiune asupra materialului din interior. La fiecare îngheț și dezgheț, aceste presiuni repetate slăbesc structura și duc la apariția fisurilor.
Problema este mai gravă dacă betonul are o compoziție poroasă sau dacă nu a fost protejat corespunzător împotriva umezelii. Zonele cele mai expuse sunt trotuarele, terasele, scările exterioare sau alte elemente turnate afară.
Pentru a preveni fisurarea provocată de îngheț, betonul trebuie să fie bine compactat, udat corect în primele zile și eventual aditivat cu produse speciale care reduc absorbția apei. De asemenea, aplicarea unor straturi de protecție hidrofobă poate limita pătrunderea apei în structura betonului.
Reacții chimice interne
Unele fisuri apar din cauza reacțiilor chimice care se petrec în interiorul betonului după turnare. Cea mai cunoscută este reacția alcali-agregat, care apare atunci când alcalinitatea cimentului reacționează cu anumite tipuri de agregate (pietriș sau nisip). În urma reacției, se formează un gel care se umflă în prezența apei, iar această expansiune internă generează fisuri.
Aceste fisuri nu apar imediat, ci în timp, pe măsură ce reacția avansează. Ele sunt imprevizibile, pot afecta structura pe termen lung și, uneori, sunt greu de detectat în fazele incipiente.
Pentru a evita astfel de reacții, se folosesc agregate controlate din punct de vedere chimic și cimenturi cu conținut redus de alcali. Alegerea materialelor potrivite, testate în prealabil, este esențială pentru a preveni deteriorarea lentă, dar gravă, a betonului.
Greșeli de execuție
Fisurile pot apărea și din cauza unor erori în timpul lucrărilor, chiar dacă betonul are o compoziție corectă. Una dintre cele mai frecvente greșeli este vibrarea insuficientă sau incorectă a betonului. Dacă betonul nu este compactat bine, rămân goluri de aer în interior care slăbesc structura și favorizează fisurarea.
O altă greșeală este decofrarea prea devreme, adică scoaterea cofrajelor înainte ca betonul să fi atins o rezistență minimă. Acest lucru poate duce la fisuri cauzate de greutatea proprie sau de alte solicitări premature. De asemenea, turnarea de la înălțimi mari fără control sau în condiții improprii poate duce la segregarea betonului, adică separarea materialelor din compoziție, ceea ce slăbește uniformitatea și poate produce fisuri.
Respectarea etapelor corecte de lucru, verificarea condițiilor de turnare și folosirea echipamentelor potrivite sunt esențiale pentru a evita astfel de probleme. O execuție atentă face diferența între un beton durabil și unul care cedează în timp.