Betonul se macină din cauza factorilor precum ciclurile repetate de îngheț-dezgheț, reacții chimice (precum reacția alcali-silice), eroziune mecanică sau corodarea armăturii. Aceste procese deteriorează structura internă a betonului, ducând la fisuri și desprinderea stratului superficial.
Continut articol
Ciclurile de îngheț-dezgheț
Betonul se macină adesea din cauza diferențelor de temperatură, mai ales iarna. Fiind un material poros, betonul absoarbe ușor apa din ploaie sau zăpadă. Când temperaturile scad sub zero, apa din interior îngheață și își mărește volumul.
Această expansiune pune presiune pe structura betonului. La fiecare îngheț și dezgheț, tensiunea internă se repetă și slăbește legăturile dintre particule. În timp, apar fisuri fine și bucăți mici din suprafață încep să se desprindă. Așa începe procesul de măcinare.
Fenomenul este des întâlnit pe trotuare, alei sau terase expuse direct la vreme rece, mai ales dacă betonul nu a fost protejat sau nu are aditivi speciali pentru astfel de condiții.
Corodarea armăturii de oțel
Betonul armat conține în interior bare de oțel care ajută la rezistența și stabilitatea structurii. În mod normal, betonul protejează oțelul de coroziune, datorită alcalinității sale ridicate. Însă atunci când betonul se fisurează sau devine poros, umezeala și oxigenul pătrund în adâncime și ajung la armătură.
Odată ce oțelul începe să ruginească, el își mărește volumul. Această expansiune exercită presiune asupra betonului din jur, provocând fisuri suplimentare și desprinderea stratului de suprafață. Pe măsură ce rugina avansează, betonul se macină din ce în ce mai mult, iar rezistența generală a structurii scade.
Acest tip de degradare apare mai ales în zonele cu multă umiditate, ploi acide sau în construcții expuse la săruri – cum ar fi drumurile sau parcările unde se folosesc soluții pentru dezgheț.
Atacul sulfaților și carbonatarea
Atacul sulfaților apare atunci când betonul intră în contact cu sol sau apă care conține săruri agresive. Sulfații reacționează cu cimentul și formează compuși care se umflă, provocând fisuri și desprinderea stratului de suprafață. În timp, betonul se macină și își pierde rezistența.
Carbonatarea este un proces în care dioxidul de carbon din aer pătrunde în beton și reduce alcalinitatea acestuia. Când protecția chimică scade, armătura de oțel începe să ruginească. Rugina duce la fisuri, iar betonul din jur începe să se degradeze.
Calitatea slabă a amestecului de beton
Un beton preparat prost este mult mai vulnerabil în timp și se macină mai repede. Dacă se folosește prea multă apă în amestec, betonul devine poros, ceea ce înseamnă că absoarbe mai ușor umezeala și îngheață mai rapid. Acest lucru duce la fisuri și la degradarea treptată a suprafeței.
De asemenea, folosirea unor materiale de calitate slabă – cum ar fi ciment vechi sau agregate improprii – slăbește structura betonului încă de la început. Un dozaj greșit între ciment, apă și agregate reduce rezistența finală, iar betonul începe să se macine chiar și în condiții normale de utilizare.
Întărirea incorectă a betonului
După turnare, betonul are nevoie de timp și umiditate ca să se întărească corect. Dacă această etapă nu este respectată, structura internă a betonului rămâne slabă și fragilă. Cel mai frecvent, problema apare când betonul se usucă prea repede, fie din cauza căldurii, fie pentru că nu a fost udat sau acoperit corespunzător.
Fără întărire corectă, apa din amestec se evaporă prea devreme, iar reacțiile chimice din ciment nu se finalizează complet. Rezultatul este un beton poros, care se fisurează ușor și începe să se macine mult mai repede decât ar trebui. Această greșeală este des întâlnită la lucrările exterioare turnate vara sau în condiții de vânt și soare puternic.
Traficul intens și uzura mecanică
Betonul folosit în zone circulate intens, cum ar fi trotuare, alei, rampe sau parcări, este supus zilnic la forțe mecanice care, în timp, duc la uzură. Roțile vehiculelor, pașii, frecarea sau vibrațiile constante acționează direct asupra stratului de suprafață.
Dacă betonul nu a fost realizat cu o rețetă suficient de rezistentă sau nu are o protecție suplimentară la abraziune, particulele de la suprafață încep treptat să se desprindă. Astfel apare fenomenul de măcinare, vizibil mai ales prin praf fin și zone în care textura betonului se subțiază sau se exfoliază. Această uzură mecanică este accelerată atunci când în amestec s-au folosit materiale slabe sau când întreținerea lipsește complet.